STÂNGĂCÍE, stângăcii, s.f. Lipsă de îndemânare, de uşurinţă în mişcări, în exprimare, în comportare etc. ♢ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.

Stângăcie ≠ abilitate, îndemânare

STÂNGĂCÍE s. neîndemânare, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângacíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile

STÂNGĂCÍ//E ~i f. 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ♢ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acţiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei] /stângaci + suf. ~ie