STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranţă, de supleţe în mişcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

Stângaci ≠ abil, dibaci, iscusit, priceput

STÂNGĂCÍ vb. v. şchiopăta.

STÂNGÁCI adj. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

STÂNGÁCI adj. v. necorespunzător, neizbu-tit, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcă-tor, prost, slab.

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. şi pl. stângáce

STÂNGÁC//I ~e (~i) 1) şi substantival Care se serveşte, de obicei, de mâna stângă. 2) şi adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. /stâng + suf. ~aci