STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s.f. 1. Fiinţă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

STÂRPITÚRĂ s. 1. lepădătură. 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leşinătură. (O ~ de pisică.)

STÂRPITÚRĂ s. v. avorton.

stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri

STÂRPITÚR//Ă ~i f. Fiinţă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; avorton. /a stârpi + suf. ~ură