STAFÍE, stafii, s.f. Fiinţă ireală pe care cred (sau predind) că o văd unii oameni, şi care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (şi slabă). [Acc. şi: stáfie] – Cf. ngr. s t i h í o n.

STAFÍE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile

STAFÍ//E ~i f. 1) (în superstiţii) Fiinţă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă şi urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo