STÁUL, staule, s.n. Grajd sau adăpost (pentru oi). – Lat. stab(u)lum.

STÁUL s. (înv. şi reg.) ogradă, sălaş, (reg.) coşar, cotârlete, obor, ocol, palancă, plasă, saia, târlă, ţarc, voreţ, (Mold. şi Transilv.) pătul, (Transilv., Ban şi Mold.) poiată, (prin Mold.) serai, (Ban.) ştalog. (~ de oi.)

STÁUL s. v. grajd, stână, strungă, târlă.

stául s. n., pl. stáule

STÁUL ~e n. 1) Loc îngrădit (şi acoperit) pentru oi şi capre; ocol. 2) Construcţie speci-ală unde se ţin vitele; grajd. [Sil. sta-ul] /<lat. stab[u]lum