STEJÁR, stejari, s.m. (La pl.) Gen de arbori înalţi cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenţi, cu lemnul rezistent şi dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (şi la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. s t e ž e r.

STEJÁR s. (BOT.) 1. (Quercus sessiliflora) (reg.) ghindar. 2. stejar pufos (Quercus pubescens) = (reg.) stejărică.

stejár s. m., pl. stejári

STEJÁR ~i m. 1) Arbore cu tulpina înaltă şi groasă, cu scoarţa adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate, cu fructul ghindă şi cu lemn foarte dur şi rezistent, întrebuinţat în industrie şi la construcţii. 2) Lemnul acestui arbore. /Orig. nec.