STÍNGERE, stingeri, s.f. Faptul de a (se) stinge; stins¹. ♦ Semnal prin care se anunţă într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

Stingere ≠ aprindere

STÍNGERE s. 1. înăbuşire. (~ unui incendiu. ) 2. dispariţie, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. v. moarte. 4. v. prescriere.

stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl. stíngeri

STÍNGER//E ~i f. 1) v. A STINGE şi A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunţă odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. /v. a (se) stinge