STOG, stoguri, s.n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), aşezată în formă cilindrică şi terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ.

STOG s. v. căpiţă.

stog s. n., pl. stóguri

STOG ~uri n. 1) Grămadă mare şi înaltă de snopi, de fân etc. clădită în formă cilindrică cu vârf conic; claie; căpiţă. 2) fig. Movilă în care elementele constitutive sunt aşezate ordonat unele peste altele; stivă. /<sl. stogu