STOL, stoluri, s.n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de acelaşi fel. 2. Grup (mare) de fiinţe omeneşti; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldaţi; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulţime, grămadă de lucruri de acelaşi fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólos „flotă“.

STOL s. v. coloană.

STOL s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Un ~ de rândunele.) 2. v. ceată.

stol s. n., pl. stóluri

ştol s. n., pl. ştóluri

STOL ~uri n. 1) Mulţime de păsări zburătoare din aceeaşi specie, adunate împreună. ~ de vrăbii. ♢ În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros şi neorganizat de persoane. 3) fig. Mulţime, grămadă de lucruri de acelaşi fel. /<ngr. stólos

ştol, ştoluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre colţii de fier care se fixează iarna la potcoavele cailor pentru ca să nu alunece. 2. fiecare dintre colţii de fier care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micşora viteza de deplasare a buştenilor.