Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

stopare. 5 rezultate gasite

STOPÁRE¹, stopări, s.f. Faptul de a stopa¹; stopat¹. – V. stopa¹.

STOPÁRE², stopări, s.f. Acţiunea de a stopa²; stopat². – V. stopa².

STOPÁRE s. 1. oprire. (~ maşinii.) 2. stopaj, stopat. (~ unei ţesături rupte.)

stopáre s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări

STOPÁRE s.f. Acţiunea de a stopa¹ şi rezultatul ei; oprire. [< stopa].

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici

Jocuri