STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puţin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.

STRÂMTÁ vb. v. împuţina, micşora, reduce, restrânge, scădea.

STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.

strâmtá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtéz, 3 sg. şi pl. strâmteáză

A STRÂMT//Á ~éz tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt

A SE STRÂMT//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lăţime; a deveni mai puţin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt