STRĂDUÍNŢĂ, străduinţe, s.f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -inţă.

STRĂDUÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hăr-nicie. 5. ardoare, râvnă, sârguinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osâr-duire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)

străduínţă s. f., g.-d. art. străduínţei; pl. străduínţe

STRĂDUÍNŢ//Ă ~e f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silinţă; sârguinţă; asiduitate. /a (se) strădui + suf. ~inţă