STRĂFÚND, străfunduri, s.n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Stră- + fund.

STRĂFÚND s. 1. v. adânc. 2. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În ~ul pământului.)

străfúnd s. n., pl. străfúnduri

STRĂFÚND ~uri n. Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. /stră- + fund