STRÁŞNIC, -Ă, straşnici, -ce, adj., adv., s.m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (tare) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de“, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S.m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĩnŭ.

STRÁŞNIC adj. 1. v. cumplit. 2. v. puternic. 3. v. zdra-văn. 4. v. bun. 5. v. riguros.

STRÁŞNIC s. (BOT.; Asplenium trichomanes) (reg.) feregea, fericuţă, pocitoc, teişor, acul-pământului, dorul-Maicei-Preceste, ferigă-măruntă, părul-doam-nei, părul-Maicii-Domnului.

stráşnic adj. m., s. m., pl. stráşnici; f. sg. stráşnică, pl. stráşnice

STRÁŞNI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobişnuit (ca proporţii, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. /<sl. strašinu

strấşnic, strấşnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.