STRATAGÉMĂ, stratageme, s.f. 1. Procedeu întrebuinţat în război pentru a înşela şi a surprinde pe inamic. 2. Şiretlic, vicleşug, tertip. – Din fr. stratagème.

STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

stratagémă s. f., g.-d. art. stratagémei; pl. stratagéme

STRATAGÉM//Ă ~e f. 1) mil. Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta şi a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; şotie. [G.-D. stratagemei] /<lat. strategma, fr. strategeme

STRATAGÉMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înşela pe inamic. 2. Şiretlic, şiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr. stratagème, it. stratagemma, lat., gr. strategema].