STRATEGÍE s.f. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare. – Din fr. stratégie.

strategíe s. f., art. strategía, g.-d. art. strategíei; pl. strategíi

STRATEGÍ//E ~i f. 1) mil. Ştiinţă care se ocupă cu planificarea, organizarea şi conducerea operaţiilor militare într-un război. 2) Ansamblu de operaţii şi manevre, realizate în vederea atingerii unei victorii. ~ electorală. [G.-D. strategiei] /<fr. stratégie

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forţelor armate de uscat, aer şi apă, pe toată durata războiului şi pe durata fiecărei campanii, organizând şi conducând operaţiile duse de mari grupări de forţe. 2. Ştiinţa conducerii luptei revoluţionare prin determinarea direcţiei principale a acţiunilor şi prin elaborarea planului de unire şi de utilizare justă a forţelor revoluţionare, a rezervelor revoluţiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia].