STRECURĂTOÁRE, strecurători, s.f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeţ de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune caşul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

STRECURĂTOÁRE s. v. cucurig.

STRECURĂTOÁRE s. (înv. şi pop.) strecătoare, (pop.) sită, sitişcă, (reg.) ciurel, găurar, răvar, râuşor, sitică. (~ de roşii.)

strecurătoáre s. f., g.-d. art. strecurătórii; pl. strecurătóri

STRECURĂT//OÁRE ~óri f. 1) Vas de bucătărie de formă rotundă, de obicei cu mâner, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Pânză rară prin care se strecoară laptele sau se scurge caşul de zer. [G.-D. strecurătorii] /a strecura + suf. ~toare