SUBÎNŢELÉGE, subînţelég, vb. III. Refl. şi tranz. A (se) înţelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înţeles, a rezulta, a reieşi. – Sub¹- + înţelege (după fr. sous-entendre).

SUBÎNŢELÉGE vb. a reieşi, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)

subînţelége vb. (sil. mf. sub-) înţelege

A SUBÎNŢELÉGE subînţéleg tranz. A înţelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înţelege

SUBÎNŢELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înţeleagă, a se înţelege de la sine. [P.i. subînţelég. / < sub- + înţelege, după fr. sousentendre].