SUBŢIÁ, subţiez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni mai subţire (I 1). ♢ Expr. (Tranz.) A-şi subţia buzele (sau gura) = a-şi strânge buzele, făcându-le să pară mai subţiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puţin concentrat, mai puţin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subţire, mai înalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni şi despre însuşirile sau manifestările lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ţi-a] – Lat. subtiliare.

A (se) subţia ≠ a (se) îngroşa

SUBŢIA vb. v. civiliza, cultiva, gâtui, îngusta, rafina, rarefia, stila, strâmta, sugruma.

SUBŢIÁ vb. 1. (reg.) a (se) subţira. (A ~ un obiect, un fâr.) 2. a se alungi. (Se ~ la un capăt.) 3. v. dilua. 4. a ascuţi, a piţigăia, (reg.) a piţigărni. (Îşi ~ glasul.)

subţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. subţiéz, 3 sg. şi pl. subţiáză, 1 pl. subţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. subţiéze; ger. subţiínd (sil. -ţi-ind)

A SUBŢI//Á ~éz tranz. A face să se subţieze. /<lat. subtiliare

A SE SUBŢI//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni (mai) subţire. 2) fig. A deveni (mai) manierat; a se şlefui; a se ciopli; a se civiliza. /<lat. subtiliare