SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

Subaltern ≠ şef

SUBALTÉRN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ul lui la serviciu.)

subaltérn adj. m., s. m. (sil. mf. sub-), pl. subaltérni; f. sg. subaltérnă, pl. subaltérne

SUBALTÉRN ~ă (~i, ~e) şi substantival Care se subordonează unui şef; aflat în subordinile altuia, superior în grad. /<fr. subalterne

SUBALTÉRN, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].