SUBMARÍN, -Ă, submarini, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se găseşte sau se produce sub suprafaţa mării sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafaţa mării sau oceanului. 2. S.n. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafaţă cât şi sub suprafaţa unei ape; submersibil (2). – Sub¹- + marin (după fr. sous-marin).

SUBMARÍN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.

submarín adj. m. marin

submarín s. n., pl. submaríne

SUBMARÍN¹ ~e n. Vas militar capabil să navigheze şi sub apă; submersibil. /sub- + marin

SUBMARÍN² ~ă (~i, ~e) 1) Care se află sub suprafaţa sau la fundul mării. Vulcan ~. 2) Care ţine de mediul subacvatic; propriu acestui mediu. Navigaţie ~ă. Curenţi ~i. /sub- + marin