SUBSÓL, subsoluri, s.n. 1. Partea de pământ aflată sub suprafaţa solului; totalitatea formaţiilor geologice mai vechi decât pătura actuală de sol. 2. Totalitatea încăperilor dintr-o clădire situate, total sau parţial, sub nivelul solului. 3. Loc în partea de jos a paginilor unei cărţi, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. notă explicativă dată în acest spaţiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despărţită de restul paginii printr-o linie orizontală, unde se publică, adesea pe toată lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, ştiinţific etc. – Sub¹- + sol (după fr. sous-sol).

SUBSÓL s. 1. (GEOL.) (înv.) subpământ. (Solul şi ~ul.) 2. (Mold. şi Bucov.) pohreb. (~ul unei case.)

subsól s. n., pl. subsóluri

SUBSÓL ~uri n. 1) Parte a scoarţei terestre situate dedesubtul solului. 2) Parte a unei clădiri situată mai jos de suprafaţa solului; etaj subteran. 3) Spaţiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publică articole mari. 4) Parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau note explicative. /sub- + sol