SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuinţa în funcţie de substantiv o parte de vorbire care aparţine altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părţi de vorbire care aparţin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

SUBSTANTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.

substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. şi pl. substantiveáză

A SUBSTANTIV//Á ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

A SE SUBSTANTIV//Á pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver