SUBSTRÁT, substraturi, s.n. 1. (Fil.) Bază materială a diferitelor proprietăţi ale unui obiect; bază materială unităţii, a omogenităţii diferitelor obiecte; p. ext. conţinut. 2. Strat peste care s-a aşezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente pătrunse într-o limbă din limba populaţiei autohtone care a adoptat-o, părăsindu-şi limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migraţiuni sau a unei colonizări. 3. Substanţă chimică asupra căreia acţionează un ferment. 4. Fig. Motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acţiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc. – Din fr. substrat, lat. substratum.

SUBSTRÁT s. 1. bază. (~ul popular al baladei.) 2. (LINGV.) element autohton. (~ din lexicul limbii române.)

substrát s. n., pl. substráturi

SUBSTRÁT ~uri n. 1) Strat peste care se află alt strat. 2) filoz. Bază materială a unor fenomene sau stări, care există independent de calităţile lor şi constituie esenţa lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente păstrate într-o limbă din limba populaţiei autohtone de altă dată. 4) fig. Suport adevărat, dar ascuns, al unei acţiuni; cauză. [Sil. sub-strat] /<fr. substrat, lat. substratum