SUBZISTÉNŢĂ s.f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce serveşte la asigurarea existenţei materiale; hrană. ♢ (Înv.) Serviciu de subzistenţă = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente şi cu mijloace de întreţinere a unei unităţi militare. – După fr. subsistance.

SUBZISTÉNŢĂ s. întreţinere, trai. (Mijloace de ~.)

subzisténţă s. f., g.-d. art. subzisténţei

SUBZISTÉNŢĂ f. livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreţinere. [G.-D. subzistenţei] /<fr. subsistance, lat. subsistentia