SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare s.m. şi f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcţie, într-o demnitate). 2. (Jur.), Persoană care dobândeşte drepturi şi obligaţii de la o altă persoană; moştenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

Succesor ≠ predecesor, premergător

SUCCESÓR s. 1. continuator, urmaş, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaş. 3. v. moştenitor.

succesór s. m., pl. succesóri

SUCCES//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaş. 2) jur. Persoană care obţine un patrimoniu prin testament sau prin lege; moştenitor. /<lat. successor, fr. successeur