SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.

SUCOMBÁ vb. v. muri.

sucombá vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, 3 sg. şi pl. sucómbă

A SUCOMBÁ pers. 3 sucómbă intranz. livr. 1) A suferi o înfrângere într-o luptă. 2) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a deceda; a se sfârşi; a răposa. /<fr. succomber, lat. succumbere

SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].