SUD s.n. 1. Punct cardinal opus nordului, aflat în direcţia în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică; miazăzi, amiază. ♢ Loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc., aşezată spre sud (1). ♦ Popoare, populaţii care locuiesc în sud (2). – Din fr. sud.

Sud ≠ miazănoapte, nord,

SUD s. v. acţiune, cauză, judecată, judeţ, proces.

SUD s. (GEOGR.) miazăzi, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prânz, (înv.) austru, meriziu. (Spre ~ se zărea soarele.)

sud s. n., simb. S

SUD n. (în opoziţie cu nord) 1) Punct cardinal care indică direcţia Soarelui la amiază; miazăzi. ♢ Sud-est punct cardinal intermediar, care indică direcţia între sud şi est. Sud-vest punct cardinal intermediar, care indică direcţia între sud şi vest. De ~ sudic; austral. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc.) care este situată în această direcţie în raport cu restul teritoriului. Locuitori ai ~ului. /<fr. sud, it. sud