SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simţi, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecinţele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. şi intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimţi. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).

SUFERÍ vb. v. prii.

SUFERÍ vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)

suferí vb., ind. prez. 1 sg. súfăr, 3 sg. şi pl. súferă, imperf. 3 sg. sufereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. súfere

A SUFERÍ súfăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conştient şi tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre