SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s.m., (3, 4) suflătoare, s.n. 1. S.m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S.m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S.n. Ţeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S.n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

SUFLĂTÓR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)

suflătór (persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri

suflătór (ţeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre

SUFLĂT//ÓR¹ ~oáre n. tehn. 1) Ţeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor

SUFLĂTÓR² ~i m. Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. /a sufla + suf. ~tor