SUFLECÁ, suflec, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mişcări); a sumete. ♢ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

A sufleca ≠ a desufleca

SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ mânecile cămăşii.)

suflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. súflec, 3 sg. şi pl. súflecă; conj. prez. 3 sg. şi pl. súflece

A SUFLECÁ súflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecţie sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

A SE SUFLECÁ mă súflec intranz. (despre persoane) A-şi sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare