SUFRAGÍU¹, sufragii, s.m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s.m.] – Din tc. sofraci.

SUFRÁGIU², sufragii, s.n. 1. Declaraţie care exprimă voinţa sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ♢ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetăţenilor majori ai unei ţări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot şi extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s.n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obţine ~iile publicului.)

sufragíu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii

sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-)

SUFRÁGI//U ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage