SUÍTĂ, suite, s.f. 1. Grup de oameni care însoţeşte un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi prin mişcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, şir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănţuire. – Din fr. suite.

ŞÚIŢĂ, şuiţe, s.f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). – Et. nec.

ŞÚIŢĂ s. v. orbete.

SUÍTĂ s. v. înlănţuire, legătură.

SUÍTĂ s. I. alai, cortegiu, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (~ domnească.) II. (MUZ.) partită.

suítă s. f., pl. suíte

şúiţă s. f. (sil. şu-i-), g.-d. art. şúiţei; pl. şúiţe

SUÍT//Ă ~e f. 1) Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziţie muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporţii mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-] /<fr. suite

şuíţă (şúiţă), şuíţe (şúiţe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; căţeii pământului, animale mici din familia şoarecelui şi nevăstuicii; orbeţi. 2. veveriţă.