SULIŢÍCĂ, suliţele, s.f. Plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară şi cu flori dispuse în capitule bogate (Dorycnium herbaceum). – Suliţă + suf. -ică.

SULIŢÍCĂ s. v. sunătoare.

SULIŢÍCĂ s. (BOT.; Dorycnium herbaceum) (reg.) fălcată, fălcăţie, suliţioară, sunătoare, vinuţ, brân-cuţă-de-pisică, floarea-vinului, trifoi-sălbatic, trifoiul-caprelor.

suliţícă s. f., g.-d. art. suliţélei

SULIŢ//ÍCĂ ~ele f. (feminin de la suliţă) Plantă erbacee cu tulpina erectă (lemnoasă la bază), ramificată şi cu frunze înguste, strânse în mănunchiuri scurte în jurul tulpinii. /suliţă + suf. ~ică