SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.

Sumbru ≠ vesel, voios

SÚMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 2. închis, întunecat, mohorât, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă ~.) 3. v. lugubru. 4. v. deprimant. 5. v. funest.

súmbru adj. m., pl. súmbri; f. sg. súmbră, pl. súmbre

SÚMBR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu puţină lumină. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanţă ~ă. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristeţe; posomorât. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit de gânduri. Faţă ~ă. 5) fig. Care este caracterizat prin neînţelegere a esenţei. Istorie ~ă. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre