SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Şi adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor.

supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. şi pl. supărătoáre

SUPĂRĂTÓR¹ adv. Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + ~ător

SUPĂRĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictiseşte; care provoacă plictiseală; plicitisitor. /a (se) supăra + ~ător