SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.

superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve

superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve

SUPERLATÍV¹ ~e n. Calificativ exagerat, hiperbolic. /<fr. superlatif, lat. superlativus

SUPERLATÍV² ~ă (~i, ~e) (despre aprecieri sau calificative) Care este deosebit de favorabil. ♢ (Grad) ~ categorie gramaticală care exprimă gradul cel mai înalt al unei calităţi. /<fr. superlatif, lat. superlativus