SUPLÉŢE s.f. Însuşirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformaţii nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acţiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.

SUPLÉŢE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. graţie.

supléţe s. f. (sil. -ple-), art. supléţea, g.-d. art. supléţei

SUPLÉŢE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleţei; Sil. su-ple-] /<fr. souplesse