SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forţele şi legile naturii sau în contradicţie cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri; care este atribuit unor forţe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepţional. – Supra- + natural (după fr. surnaturel).

SUPRANATURÁL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial, nema-terial, nepământean, nepământesc. (Element ~.)

supranaturál adj. (sil. -pra-) → natural

SUPRANATURÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este de origine divină. 2) Care este mai presus de natură şi de legile ei; care există în afara naturii; inexplicabil prin realitatea naturală percepută prin simţuri. 3) şi substantival Care depăşeşte capacitatea de înţelegere a omului; incapabil de a fi cuprins de mintea omului. 4) Care este inexplicabil şi de proporţii prea mari pentru lucrurile şi fiinţele naturale. Frumuseţe ~ă. /supra- + natural