SURPRÍZĂ, surprize, s.f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neaşteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neaşteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

SURPRÍZĂ s. 1. v. uimire. 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. v. cadou.

surpríză s. f., pl. surpríze

SURPRÍZ//Ă ~e f. 1) Lucru surprinzător; fapt care surprinde. Călătorie fără ~e. 2) Emoţie (pozitivă) provocată cuiva prin surprindere. 3) Cadou acordat cuiva prin surprindere. [G.-D. surprizei; Sil. sur-pri-] /<fr. surprise