ŢÁRNĂ s.f. v. ţarină¹.

ŢẮRNĂ s.f. v. ţărână.

TẤRNĂ, târne, s.f. (Reg.) I. 1. Coş de nuiele, mai larg la gură decât la fund (prevăzut cu două toarte); coşarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite. 2. Unealtă de pescuit peşti mici, făcută din nuiele împletite. 3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Var.: târn s.n.] – Cf. bg. t r ă v n a.

TÂRNĂ s. v. coşarcă, stup.

târnă (coşarcă, unealtă de pescuit) s. f., g.-d. art. târnei; pl. târne