TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.

TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secţie industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.

TĂBĂCĂRÍE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învaţă ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)

tăbăcăríe s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile

TĂBĂCĂRÍ//E² ~i f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie