TĂCIÚNE, tăciuni, s.m. 1. Rămăşiţă dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ♢ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbuteşte nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parţială a părţilor atacate şi prin apariţia în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.

TĂCIÚNE s. v. mălură.

TĂCIÚNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de ~.)

tăciúne s. m., pl. tăciúni

TĂCIÚN//E ~i m. 1) Rămăşiţă provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ♢ Negru ca ~ele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariţia unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis