TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuieşte, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

tălăzuí vb., ind. prez. 3 sg. ţălăzuiéşte, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. tălăzuiáscă

A TĂLĂZU//Í pers. 3 ~iéşte intranz. 1) (despre apele din mări şi oceane) A se ridica în valuri mari şi învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui