TĂRĂBOÁNŢĂ, tărăboanţe, s.f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.

TĂRĂBOÁNŢĂ s. v. roabă.

tărăboánţă s. f., g.-d. art. tărăboánţei; pl. tărăboánţe

TĂRĂBOÁNŢ//Ă ~e f. pop. 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte şi două braţe în partea de dinapoi, împins de un om şi folosit la transportul materialelor la distanţe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O ~ de nisip. /<ung. torbonca

tărăboánţă, tărăboánţe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.