TĂRĂBÓI s.n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. t ë r b o z, gr. t h ó r y b o s.

TĂRĂBÓI s. v. hărmălaie.

tărăbói s. n., pl. tărăboáie

TĂRĂBÓI n. 1) Tulburare mare, însoţită de gălăgie şi scandal; hărmălaie; tevatură. 2) Dezordine mare. /cf. alb. tërboz, ngr. thorybos