TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-şi picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tarăgăiá, trăgăná vb.I, tărăgăní vb.IV] – Din trăgăna („a trage“ <lat. pop.).

TĂRĂGĂNÁ vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acţiunea romanului se ~.)

tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. şi pl. tărăgăneáză

A TĂRĂGĂN//Á ~éz 1. tranz. 1) (lucrări, acţiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ♢ ~ mersul (sau paşii) a merge alene, târându-şi picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate uşor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

A SE TĂRĂGĂN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acţiuni) A se desfăşura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage