TĂTĂNEÁSĂ, tătănese, s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roşii-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme (Symphytum officinale). – Et. nec.

TĂTĂNEÁSĂ s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) boracioc, gavăţ, tatană, tatin, tăltinoacă, tătănească, tătăneaţă, tătinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatălui, iarbă-băloasă, iarbă-neagră, mierea-ursului, rădăcină-neagră.

tătăneásă s. f., g.-d. art. tătănései; pl. tătănése

TĂTĂN//EÁSĂ ~ése f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită de peri aşpri, şi cu flori roşii-violacee sau albe. /Din Tatin n. pr. + suf. ~easă