TĂÚN, tăuni, s.m. Nume generic dat unor insecte diptere asemănătoare cu muştele, de culoare brună, cu pete gălbui pe pântece, ale căror femele înţeapă vitele şi omul pentru a se hrăni cu sângele lor, transmiţând totodată boli virotice şi bacteriene. ♦ Expr. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. [Var.: tăúne s.m.] – Lat. *tabo, -onis (= tabanus).

TĂÚN s. v. bărzăun, gărgăun, musca-ca-lului.

TĂÚN s. (ENTOM.; Tabanus bovinus) (înv. şi reg.) sclepţ, streche, bondar, bonzar, bonzălău, mus-că-de-bâzdărat, muscă-mărhască, muscă-oarbă, muscă-tăună.

tăún s. m., pl. tăúni

TĂÚN ~i m. Insectă dipteră hematofagă de mărimea şi forma unei muşte, care înţeapă omul şi animalele, sugându-le sângele şi transmiţându-le boli virotice şi microbiene. /<lat. tabo, ~onis