TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s.f., adj. I. S.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea şi ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Ştiinţa de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mişcări sociale sau a unui partid politic, în funcţie de împrejurările social-politice din acea perioadă şi pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune. II. Adj. Care ţine de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

táctic adj. m., pl. táctici; f. sg. táctică, pl. táctice

TÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de tactică, propriu tacticii. /<fr. tactique